Halitoza se referă la mirosurile neplăcute sau deranjante emise din cavitatea orală în aerul expirat. Poate fi un handicap social legat de igiena orală precară ori semnul olfactiv al prezenței unei afecțiuni orale. Rar, poate reprezenta un marker al unei boli sistemice mai serioase ce necesită diagnostic și tratament.
Astăzi, mirosul neplăcut al respirației a fost stigmatizat, dând naștere unei piețe comerciale a dropsurilor mentolate -odorizante ale respirației, care depășește 4 miliarde de dolari anual în lume. În ciuda acestei publicități, pacienții solicită rar ajutor, și nu sunt în general conștienți de problemă, deși aceasta poate afecta grav relațiile interpersonale și încrederea în sine.
Halitoza fiziologică, o rezultantă a consumului de ceapă și usturoi, sau cazul respirației matinale, este temporară. Aceste mirosuri sunt reversibile, tranzitorii și receptive la practicile tradiționale de igienă orală.
În schimb, halitoza patologică este mai intensă și greu reversibilă. Cel mai frecvent, aceasta este rezultatul patologiei regionale sau sistemice, ceea ce duce la mirosuri persistente care în cele din urmă ar putea necesita tratament.
Halena persistentă (observată de obicei de persoanele din jurul subiectului) este mai severă decât cea fiziologică. Cea mai importantă sarcină inițială este de a clasifica halitoza în funcție de origine (loco-regională sau sistemică). La 80-90 % dintre pacienți, halitoza este cauzată de intensa activitate bacteriană din afecțiunile cavității orale, iar la restul pacienților condiția este atribuită unor surse non-orale sau sistemice.
Mecanism:
Compușii volatili de sulf care rezultă din degradarea microbiană a aminoacizilor sunt sursa prezumtivă a majorității mirosurilor neplăcute. Lista de bacterii incriminate este vastă, inclusiv bacterii gram-negative, obligatoriu anaerobe. Limba, colonizată de bacterii urât mirositoare împrăștie resturile celulare și alimentare descompuse, și este de multe ori principala sursă a mirosului neplăcut.
Cauze non-patologice:
- Consumul de tutun sau alcool
- Metaboliții din alimentele ingerate (legume aliacee)
- Xerostomia (scăderea cantității de salivă este un contribuabil cert al halitozei)
- Anumite medicamente care induc xerostomia (ex. anticolinergicele)
Cauze patologice:
- Boala parodontală cronică și gingivita sunt surse comune prin promovarea suprainfecției bacteriene (alăturate unei igiene orale deficitare)
- Sursele gastrointestinale contribuie ocazional la respirația neplăcută intermitentă
- Cetoacidoza diabetică (respirație dulce, fructată, de acetonă), insuficiența renală (respirația amoniacală – miros “de pește”), carențe de vitamine sau minerale
Deoarece terapia halitozei dincolo de limitarea factorilor agravanți este reprezentată de igiena orală corespunzătoare, recomandăm un control stomatologic prompt pentru identificarea și demararea operațiunii de dezamorsare a bombei olfactive.
Adaugă un comentariu